Cruciada ptr dovedirea adevarului despre religie

Forum ptr cei care indraznesc sa gandeasca liber
 
AcasaAcasa  InregistrareInregistrare  ConectareConectare    
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata
Ultimele subiecte
» Rugaciune Ajutatoare in indeplinirea dorintelor
Joi Oct 27, 2016 2:50 pm Scris de CatalinConstantinGheorghe

» De ce anti-religie si anti-biserica?
Lun Oct 24, 2016 12:42 pm Scris de Rayna

» Melodii ascultate cu mare placere
Vin Mai 13, 2016 9:55 am Scris de Rayna

» Introducere in Sistemele magice
Vin Mai 13, 2016 9:53 am Scris de Rayna

» Satan ...ce stim despre el
Mar Feb 09, 2016 12:18 pm Scris de Rayna

» Dedicatii muzicale
Joi Feb 04, 2016 12:37 pm Scris de Soimos

» Sa ne mai si amuzam putin :)
Dum Dec 06, 2015 9:35 pm Scris de Soimos

» Este Isus Christos acel Satan numit si Lucifer?
Sam Dec 05, 2015 1:17 am Scris de Rora9

» Din ciclul: "Cronica prostiei Omenesti"
Dum Noi 29, 2015 9:33 pm Scris de Soimos

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Forum
Parteneri
forum gratuit

Distribuiți | 
 

 Sa-l cunoastem pe Remus Cernea

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Soimos
mantuitor de religie
mantuitor de religie
avatar

Numarul mesajelor : 7108
Varsta : 51
Localizare : pe drum
Puncte : 6685
Data de inscriere : 20/04/2008

MesajSubiect: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Sam Feb 26, 2011 8:41 pm

Increderea romanilor in biserica ...o ia pe derdelus.


!n ultimii doi ani, trendul privind încrederea în biserică este descrescător și va continua pe această pantă și în următorii ani. Abuzurile foarte multor preoți reflectate de presă; excesele generate de relația mult prea strânsă a bisericii cu mediul politic; sumele record transferate din bugetul guvernului și ale autorităților locale în conturile bisericilor; apetența exagerată a foarte multor prelați pentru bani și bunuri materiale și opulența afișată; insistența de a construi Catedrala Mântuirii Neamului în Parcul Carol, lucru care a generat o opoziție de amploare a societății civile, și obstinația de a o construi în disprețul legilor și utilizându-se fonduri publice; activitatea energică, atât în anii ’90, dar mai ales din ultimii cca 8 ani, a ong-urilor care militează pentru separarea dintre stat și biserică și pentru libertatea religioasă pentru toți cetățenii, incluzând aici dreptul de a nu crede în divinitate; campaniile acestor ong-uri pentru reintroducerea evoluționismului în școli, pentru stoparea îndoctrinării religioase în educația preuniversitară, pentru înlăturarea cenzurii impuse de Art. 13 din legea cultelor sau pentru retragerea simbolurilor religioase din sălile de curs și susținerea petiției profesorului de filosofie Emil Moise la CNCD; construcția a mii și mii de biserici din bani publici cu sacrificarea multor spații verzi în orașe sau a unor arii protejate; scenele șocante cu mulțimile de credincioși care se îmbulzesc an de an la moaște, împingându-și și călcându-și în picioare aproapele; obscurantismul cultivat inclusiv în școli; problemele cu legea ale unor înalți ierarhi precum Teodosie Tomitanul; articolele de presă ale jurnaliștilor, personalităților publice și liderilor de opinie care se pronunță pentru separarea dintre stat și biserică și pentru temperarea exceselor bisericii în societate; asocierea cu ostentație a multora dintre politicienii români cu biserica mai ales în proximitatea campaniilor electorale; “nostalgia” pronunțată a unor reprezentanți ai bisericii pentru Mișcarea Legionară; intoleranța și accentul pus pe violența fizică din unele manuale de religie; dezvăluirile privind colaboraționismul multor ierarhi ortodocși cu regimul comunist; neretrocedarea bisericilor greco-catolice confiscate în 1948 și date bisericii majoritare; prezența surprinzător de multor teologi la vârful conducerii de stat și prestația lor îndoielnică; lipsa unor semnale, chiar și modeste, de intenție a unei modernizări a bisericii dominante; creșterea vizibilității pe internet și în presă a grupurilor de tineri umaniști, seculariști, sceptici și atei; publicarea în limba română a unor cărți precum cele ale lui Richard Dawkins; torturarea persoanelor cu dizabilități mintale în cadrul unor ritualuri de exorcizare și cazul șocant de la Tanacu; misticismul, obediența și promiscuitatea intelectuală și culturală promovate de nu puține voci ecleziastice sau apropiate mediilor bisericești; lipsa de deschidere a bisericii majoritare către un dialog onest cu criticii acestor excese enumerate mai sus și apelul constant la atacul la persoană și etichetarea virulentă a criticilor, de pe un ton mult prea agresiv în comunicatele și luările de poziție ale bisericii majoritare – ei bine, astfel de cauze și multe altele susțin și vor amplifica trendul de scădere a încrederii în biserică.
Sus In jos
buburuzu
Arcas
Arcas


Numarul mesajelor : 749
Localizare : ardeal
Puncte : 884
Data de inscriere : 13/12/2008

MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Dum Feb 27, 2011 5:36 am

adica pe tine?
Sus In jos
Soimos
mantuitor de religie
mantuitor de religie
avatar

Numarul mesajelor : 7108
Varsta : 51
Localizare : pe drum
Puncte : 6685
Data de inscriere : 20/04/2008

MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Dum Feb 27, 2011 8:35 am

Ceva la subiect ...nu te duce capul sa postezi?
Sus In jos
livius
Lancier
Lancier


Numarul mesajelor : 287
Varsta : 37
Puncte : 288
Data de inscriere : 20/04/2008

MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Dum Feb 27, 2011 10:52 am

Repere biografice

Remus Cernea

n. 25 iunie 1974

- scurtă prezentare -

Remus Cernea a fost ales Președinte Executiv al Partidului Verde la Congresul Extraordinar al acestuia din 26 septembrie 2009.

Remus Cernea este cunoscut în societatea civilă din România pentru numeroasele acțiuni civice derulate în ultimii ani care vizează apărarea și promovarea drepturilor omului și în special apărarea libertății de exprimare și a libertății de gândire conștiință și religie a fiecărui cetățean, indiferent de convingerile sau credințele acestuia, respectarea principiului democratic al separării dintre stat și biserică, sau respectarea dreptului de a alege și de a fi ales.

Remus Cernea este Președintele Asociației Umaniste Române. Până în august 2008 a fost, timp de 5 ani, director executiv al asociației Solidaritatea pentru libertatea de conștiință. A organizat numeroase acțiuni civice, coaliții de organizații neguvernamentale, proteste de stradă, manifestări culturale.

Remus Cernea a devenit cunoscut opiniei publice la începutul anilor 2000 pentru realizarea și promovarea cărților electronice și a enciclopediilor multimedia novatoare dedicate unor autori contemporani sau unor personalități clasice ale culturii române precum I.L. Caragiale, Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu, Ion Creangă, pe care le-a prezentat ani la rândul în cadrul unor evenimente culturale și târguri de carte. Pentru Enciclopediile Caragiale și Brâncuși a obținut cel mai important premiu IT&C din România decernat la Palatul Cotroceni – pentru “cele mai bune produse educaționale multimedia din România în anul 2002″.

În noiembrie 2007 publică, la Editura Tritonic, volumul de articole „Manifest împotriva becalizării României”.

Remus Cernea a publicat articole în reviste precum 22, Observator Cultural, Le Monde Diplomatique (editia română), Dilema Veche, Cultura. În perioada iulie – septembrie 2007 a prezentat în fiecare vineri dimineața, la ora 11.30, un editorial pe Radio România Cultural. Publică primul său articol – Secular humanism comes to Romania – într-o revistă americană prestigioasă, Free Inquiry, în numărul din august / septembrie 2008 al acesteia.

Realizează un studiu comparativ despre sistemele electorale ale tuturor țărilor din Uniunea Europeană versus sistemul electoral românesc evidențiind numeroasele vicii profunde ale acestuia din urmă. Textul a fost publicat în 7 episoade pe site-ul www.rocultura.ro .

Pe baza acestuia va fi prezentat în curând, în Parlamentul European, de către Verzii Europeni, un material privind gravele probleme ale sistemului electoral din România. Inițiază o plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în privința unei grave discriminări între competitorii electorali conținută de legea privind alegerea Camerei Deputaților și a Senatului.

Alte repere biografice importante:

Este inițiatorul declarării zilei de 24 august drept Ziua Internațională împotriva intoleranței, discriminării și violenței bazate pe preferințe muzicale sau vestimentare și lifestyle.

Pe 5 și 7 iunie 2009, la Londra, Asociația Umanistă Română, al cărei fondator și președinte este, devine membră a European Humanist Federation, respectiv International Humanist and Ethical Union, cele mai importante organizații internaționale umaniste.

Site-ul asociației umaniste www.secularhumanism.ro devine pentru o săptămână (11 – 17 mai 2009) cel mai vizitat site al unui ong românesc, cu peste 13.000 de vizite în acel interval.

The Nordic Rainbow Humanists a acordat premiul „Rainbow Humanist Award 2009” pentru Remus Cernea și colegii săi din Asociația Umanistă Română.

„…pentru că vorbesc și scriu despre situația lesbienelor, gay-lor, bi-sexualilor și transsexualilor ca o temă ce privește un drept al omului și ca un drept de a lua decizii în viața personală – ceea ce reprezintă o valoare esențială umanistă a autonomiei personale – în ciuda unei opoziții puternice din partea opoziției intoleranței religioase sau oponenților politici și a unei prese ostile. (…)”

Elaborează și propune o rezoluție pentru “Threats to the status of science and social-humanistic disciplines in education” votată la Washington D.C. în 8 iunie 2008 de Adunarea Generală a International Humanist and Ethical Union – cea mai importantă organizație umanistă mondială.

Un fragment din textul autobiografic „Turist de război la Belgrad”, în care este relatată experiența limită trăită la Belgrad în timpul bombardamentelor NATO din 1999, a fost subiect la bacalaureat la examenul oral de Limba și Literatura Română.

În calitate de Director executiv al asociației “Solidaritatea pentru libertatea de conștiință” derulează și coordonează în perioada 2004-2005 campania de succes “Salvați Parcul Carol! Salvați statul de drept!”. Pentru aceasta, asociația este nominalizată la Gala Societății Civile pe anul 2004, la premiul pentru cea mai bună campanie din România și la premiul pentru secțiunea „Comportament civic și participare publică”, clasându-se pe poziția a doua la ambele secțiuni.

Societatea Culturală Noesis cu care a realizat primele cărți electronice din România și primele enciclopedii multimedia consacrate unor repere culturale românești (precum I.L. Caragiale, Nichita Stănescu, Ion Creangă și C. Brâncuși) a fost nominalizată (în 2002) la premiile Internetics pentru cel mai bun site cultural din România – www.caragiale.net, clasându-se pe poziția a doua.

La vârsta de 14 ani devine campion la șah al orașului București la grupa sa de vârstă.

Sursa:
http://remuscernea.ro/repere-biografice/
Sus In jos
Soimos
mantuitor de religie
mantuitor de religie
avatar

Numarul mesajelor : 7108
Varsta : 51
Localizare : pe drum
Puncte : 6685
Data de inscriere : 20/04/2008

MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Dum Mai 01, 2011 6:14 am

Editorial de Remus Cernea:

Tinere, țara te vrea rasist, homofob, șovin, intolerant religios și ostil democrației…

Educația din România este nu doar cronic subfinanțată, nu doar bulversată de schimbări repetate, ci și rău construită ca obiective și arhitectură a programei.

Am fost invitat în diverse licee din București să particip la dezbateri cu elevii prilejuite de difuzarea unor filme pe teme de mediu sau să vorbesc despre democrație. Mulți dintre ei se dovedesc a fi inteligenți și fac observații sau pun întrebări pertinente. Sunt interesați de informații noi și au disponibilitatea de a cunoaște și înțelege mai bine lumea din jurul lor. Am observat însă că aveau mari dificultăți în a preciza care sunt drepturile lor și mi-au mărturist că nu se învață nimic în școală despre acestea și despre democrație.

Studiul Fundației Soros dat recent publicității confirmă cu cifre relevante ceea ce era binecunoscut celor preocupați de funcționarea defectuoasă a sistemul educațional din România: acesta nu îi ajută pe elevi să devină cetățeni, adică persoane conștiente de drepturile lor și ale semenilor, cu bune instincte democratice, și informate cu privire la funcționarea instituțiilor statului. Dimpotrivă, scolile din România nu cultivă responsabilitatea, toleranța, spiritul scritic și libertatea de conștiință. Sistemul educațional, în ansamblul său, îi lasă pe elevi pradă unor concepții contrare celor necesare unei societăți deschise.

Iată câteva date absolut șocante pentu o țară membră a Uniunii Europene, prezentate în studiul Fundației Soros intitulat “Implicarea civică și politică a tinerilor”:
Trei sferturi dintre tineri nu vor să aibă ca vecini persoane de altă orientare sexuală. 60% au repulsie față de persoanele bolnave de SIDA și față de romi. 40% și-ar dori un regim militar, iar aproximativ o treime dintre tineri îi resping pe maghiari, musulmani și evrei și nu prea agreează democrația. Doar 19% sunt mulțumiți de funcționarea democrației.

Este foarte bine că în școli se învață științe exacte și științe socio-umane. Dar este cu totul insuficient un sistem educațional care nu stimulează abilități de comunicare, care nu pune un accent deosebit pe etică și care nu oferă informații exhaustive despre drepturile omului și principiile democratice.

Democrația se învață! Fără educație democratică și fără cultivarea responsabilității etice, libertățile noastre sunt grav amenințate. Tendința guvernanților din România nu e aceea de a garanta, privilegia și maximiza drepturile noastre, ci de a le ciunti și restricționa din ce în ce mai mult. Dacă România nu ar fi acum într-o conjunctură istorică favorabilă și inclusă, aproape forțat, în familia țărilor democratice, alunecarea spre dictatură ar fi mult mai vizibilă și s-ar face cu directa susținere și contribuție energică a unor largi categorii de oameni. Mai ales pe fondul unei sărăcii și subdezvoltări care favorizează populismul și opiniile extremiste. Impresia mea este că majoritatea cetățenilor români cu un bun standard profesional care decid să părăsească țara pentru a se stabili în străinătate, fac acest lucru nu în primul rând din rațiuni financiare, ci pentru că atmosfera generală din România devine tot mai sufocantă.

Așadar, guvernanții ultimilor 21 de ani au decis ca în școlile din România să nu se studieze etică și cultură civică, dar, în același timp să li se atârne elevilor de conștiință imensa piatră de moară a îndoctrinării religioase cvasi-obligatorii care durează timp de 12 ani în învățământul preuniversitar. Astfel că se petrece același fenomen care se întâmplă în privința evoluționismului: dacă în rândul adulților numărul celor care sunt evoluționiști este apropiat de cel al creaționiștilor, în ce îi privește pe elevii din România, doar 14% dintre ei consideră evoluționismul corect, iar 73% cred în creaționism. Evident că acest rezultat este determinat în cea mai mare măsură de tipul de educație creaționistă, anti-științifică oferit în țara noastră atât la orele de religie, cât și la cele de științe. La fel, dacă în rândul adulților din România se înregistrează în proporții mult mai mari o adeziune la valorile democratice decât se întâmplă acest lucru în rândul elevilor, înseamnă că școala românească are o problemă și o responsabilitate cu privire la educația pentru democrație. Experiența limită a dictaturii comuniste a servit în bună măsură pentru cei crescuți în acea perioadă drept școală a democrației, dezvoltând efecte adverse față de totalitarism. Dar astăzi, în absența unui exemplu viu care să îi pună pe gânduri pe tineri și să le forțeze o reacție de opoziție față de totalitarism, suficiența și mediocritatea intelectuală responsabile pentru percepția greșită asupra democrației se pot instala ușor, mai ales pe fondul lipsei unei informări care să îi facă pe aceștia atenți la pericolul fatal reprezentat de pseudo-soluțiile autoritariste și antidemocratice.

Acei părinți care presupun că orele de religie sunt totuna cu ore de etică se înșeală și ar trebui să consulte studiul Ligii Pro Europa care demască intoleranța promovată de multe ori prin manualele de religie. De asemenea, sunt de părere că etica veritabilă nu este aceea asumată de o persoană prin supunere la un set de porunci sau interdicții de tipul “Să nu faci cutare lucru pentru că vei fi pedepsit”. O persoană își asumă cu adevărat o etică matură abia atunci când își formează o gândire critică în măsură să evalueze fiecare moment al vieții în care are de luat o decizie morală sau cu implicații etice. Or, o astfel de aptitudine se cultivă în timp prin lectură, reflecție, dezbatere, empatie, asumarea școlii dialogului, deschidere față de cei care sunt altfel, din indiferent ce motiv, înțelegere asupra unor perspective diferite de abordare a unei situații șamd. Dacă școala nu își asumă acest rol, societatea noastră va fi dominată în continuare de o crasă incultură în privința democrației sau de o precară interiorizare a unor principii etice veritabile. Vor prolifera în continuare neînțelegerile, violența de limbaj sau confuziile conceptuale reflectate adesea în dezbaterile publice și în deciziile politice, dar și în multe dintre comentariile postate pe site-urile publicațiilor online, după cum se poate vedea mai jos…

În opinia mea, ar trebui introdusă ca materie obligatorie o oră săptămânală (din clasa a V-a până în clasa a XII-a) de etică și cultură civică. O astfel de materie i-ar putea ajuta pe elevi să conștientizeze drepturile lor și ale altora, să înțeleagă discriminarea, să afle principiile pe care se sprijină democrația. În plus, este foarte important ca orele de îndoctrinare religioasă să fie înlocuite cu ore de istorie a religiilor care să cultive toleranța, ecumenismul, diversitatea religioasă din țara noastră și din lume și care să reprezinte într-adevăr ore cu valoare de îmbogățire culturală. Cât timp această îndoctrinare va continua, foarte multor elevi din România li se vor tăia din start șansele de a se dezvolta armonios din punct de vedere cultural, moral, democratic și științific. Este evident și scandalos handicapul produs de actualul sistem de învățământ multora dintre acești copii care altfel ar avea un potențial foarte bun.

În esență, școala ar trebui să îi ajute pe elevi să devină cu adevărat cetățeni ai unei societăți democratice, oameni conștienți de drepturile lor și ale altora… Oameni liberi…

PS: Protestez față de prezența unei reclame a firmei Roșia Montană Gold Corporation pe platforma Vox Publica

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu
Sus In jos
Soimos
mantuitor de religie
mantuitor de religie
avatar

Numarul mesajelor : 7108
Varsta : 51
Localizare : pe drum
Puncte : 6685
Data de inscriere : 20/04/2008

MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Dum Mai 15, 2011 4:00 pm

Ce înseamnă separarea dintre stat și biserică și de ce este ea importantă pentru democrație.

Alegerea mea în Board-ul European Humanist Federation

Am întâlnit des impresia că aceia care militează pentru separarea dintre stat și biserică sunt niște atei iar aceia care se opun acestui principiu cosubstanțial democrațiilor moderne sunt apărătorii necondiționați ai credințelor religioase. Nimic mai fals, după cum voi arăta mai jos! Pledoaria pentru secularism nu trebuie confundată cu pledoaria pentru ateism și nici cu un atac la viața religioasă dintr-o țară. Lupta pentru secularism nu este dusă între atei și credincioși, ci între democrați și teocrați…

Secularism înseamnă echilibru, toleranță, drepturi egale, garantarea libertății de gândire, conștiință și religie și a libertății de exprimare și manifestare pentru fiecare cetățean, indiferent de opinia lui față de religie. Orice cetățean trebuie să se bucure de drepturi depline și de respect într-o societate democratică, fără nici un fel de discriminări bazate pe religie sau convingeri.

Ești credincios al unui cult numeros într-o țară? Secularismul îți garantează drepturile și libertățile în materie religioasă. Ești credincios al unui cult minoritar? secularismul îți asigură, de asemenea, libertatea de credință și exprimare. Te consideri ateu, agnostic, liber cugetător, sceptic sau indiferent față de religie? Într-un stat secular ești liber să îți afirmi opiniile, iar drepturile îți sunt respectate. Principiul funcționează oarecum la fel precum cel care asigură egalitatea cetățenilor indiferent de etnia din care provin cetățenii unei țări. Statul secular este, așadar, principiul cadru și mediul de evoluție liberă a tuturor, indiferent de majoritatea sau minoritatea căreia îi aparțin. O discuție care să meargă în profunzimea acestui principiu și înspre direcțiile spre care se ramifică voi face în viitoare editoriale.

La viziunea secularistă asupra statului s-a ajuns prin maturizarea concepției despre democrație după experiența dramatică a unor numeroase persecuții, tensiuni, conflicte și războaie religioase din perioade de tristă amintire… Din nefericire, astfel de situații răbufnesc uneori și în lumea noastră de azi.

În esență, secularism înseamnă că instituțiile statului și deciziile politice sunt separate de autoritățile ecleziastice, fără intruziuni din partea unora în treburile celorlalte, că nu sunt acceptate privilegii sau discriminări bazate pe religie sau convingeri în materie religioasă, că este recunoscută demnitatea și egalitatea tuturor credincioșilor și necredincioșilor deopotrivă, că nimeni nu poate impune cuiva ce să creadă sau să nu creadă, că nimeni nu poate fi obligat să susțină din veniturile proprii activitatea unui cult, că statul nu promovează și nu descurajează nici un punct de vedere față de religie, într-un cuvânt, că statul este neutru iar cetățenii pe deplin liberi în materie religioasă.


Discursul lui John F. Kennedy prin care, în calitate de candidat la președinția Statelor Unite și catolic declarat, face o pledoarie vibrantă pentru separarea absolută dintre stat și biserică și pentru toleranță religioasă

Partizanii statului secular pot fi așadar creștini, musulmani, evrei, atei, agnostici, budiști, hinduiști, liber cugetători, sceptici, Bahai, șintoiști, membri ai oricăror culte sau necredincioși, toți având însă în comun convingerea democratică a recunoașterii drepturilor egale pentru toate ființele umane. Or, garanția acestor drepturi este neutralitatea instituțiilor statului față de religie.

Desigur, există mai multe modele de separare a statului de biserică și sunt numeroase aspecte ale vieții sociale și a raporturilor dintre stat și culte implicate. Avem, spre exemplu, statele laice precum Franța sau Statele Unite care nu recunosc și nu finanțează cultele.

Iată precizarea Curții Supreme a Statelor Unite cu privire la ce anume înseamnă separarea dintre stat și biserică stabilită de Primul Amendament la Constituție (care statuează următoarele: „Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof;) :

Thomas Jefferson, unul dintre Părinții Fondatori ai Statelor Unite și un promotor al separării dintre stat și biserică

„Nici un stat și nici guvernul federal nu pot înființa o biserică. Nici unul nu poate da legi în sprijinul unei religii, a tuturor religiilor, sau să prefere o religie în favoarea alteia. Nici unul nu poate forța sau influența o persoană să urmeze sau să renunțe la o anume biserică împotriva voinței sale sau să fie forțat să-și declare credința sau necredința într-o religie. Nici o persoană nu poate fi pedepsită datorită sau declarării credințelor religioase sau nonreligioase, pentru prezența sau absența de la biserică. Nici o taxă indiferent de sumă, mare sau mică, nu poate fi îndreptată spre susținerea activităților sau instituțiilor religioase, indiferent de numele și forma aleasă pentru învățarea sau urmarea învățăturilor religioase. Nici un stat, nici guvernul federal nu pot, în mod deschis sau secret, participa în activitățile organizațiilor și grupurilor religioase și viceversa” (Everson v. Board of Education, 1947).

După cum se poate vedea, comparativ, România încalcă sistematic aproape toate punctele implicate de separarea dintre stat și biserică în Statele Unite. Țara noastră este departe de a fi un stat secular.

Un alt model de separare sintre stat și biserică este Germania care recunoaște cultele și poate avea anumite forme de cooperare cu acestea. Spre exemplu, statul german colectează de la cetățenii care aparțin unui cult impozitul acordat de aceștia bisericii din care fac parte. Neplata acelui impozit de către cetățeni poate duce la excluderea din rândul cultului respectiv. De asemenea, statul finanțează renovarea bisericilor care aparțin patrimoniului istoric. În privința activităților social-filantropice ale cultelor, statul german acordă, de asemenea, un anumit sprijin. Dar, atenție, statul german nu acordă fonduri publice pentru construcții de noi biserici, așa cum se întâmplă masiv în România, unde anual sunt alocați sute de milioane de Euro pentru culte de la Secretariatul de Stat pentru Culte, din Fondul de Rezervă aflat la dispoziția Guvernului și din bugetele autorităților locale. Cercetarea științifică și cultura obțin mai puține fonduri publice anual decât cultele în România, ceea ce reprezintă o situație unică în Europa.

Există state care sunt seculare deși au, formal, o biserică de stat. Un exemplu este Norvegia care, pentru a nu genera discriminări prin alocarea anumitor fonduri exclusiv către biserici, finanțează și Asociația Umanistă Norvegiană, considerând-o nu o religie, dar o promotoare a unei viziuni asupra lumii (lifestance) care grupează ateii, agnosticii și, în general, persoanele fără religie.

Țara noastră acordă bisericii majoritare privilegii inacceptabile pentru o democrație, lucru care încalcă separarea dintre stat și biserică. În acest plan al discuției, acela care privește democrația, toți partizanii acesteia, indiferent că suntem persoane religioase sau nereligioase, ar trebui să susținem secularismul.

Într-un alt plan al discuției, cel al convingerilor sau credințelor personale, am precizat, într-un articol publicat în Dilema Veche din 2007, de ce mă consider liber cugetător. Viziunea mea asupra lumii se fondează pe etica umanistă, pe examinarea critică a problemelor, pe abordarea științifică, pe conștiința failibilității noastre, pe cultură și artă ca ingrediente esențiale ale unei vieți interioare împlinite, pe efortul maximizării libertății și împreună cu cel al asumării responsabilității, pe reflecție filosofică dar și preocupare față de problemele concrete ale societății, pe respect și toleranță față de persoanele care au alte opinii, convingeri sau credințe decât mine. Nu am nevoie de religie pentru a trăi o viață care, în accepțiunea mea, are un sens și care este suficient de interesantă și provocatoare. În același timp, admit că nu sunt posesorul adevărurilor ultime și că alte căi de căutare a unui sens în viață pot fi legitime pentru cei care le aleg pe acelea, așa cum eu o consider pe a mea.

Mă consider, așadar, un promotor al umanismului secular. Timp de 5 ani am fost Director executiv al „Solidarității pentru Libertatea de Conștiință”, primul ong secular umanist din România, unde am activat alături și de personalități publice excepționale precum Gabriel Andreescu sau Emil Moise. În 2008, am fondat Asociația Umanistă Română, al cărei președinte sunt în acest moment. Intrând activ în politică, în 2009, am adus pentru prima dată secularismul ca temă de campanie electorală. O voi face în continuare, incluzând-o în temele prioritare ale activității mele politice și ale Mișcării Verzilor. Activitatea mea de promovare a umanismului secular este nu doar națională, participând la numeroase acțiuni, adunări generale și congrese umaniste internaționale din 2004 încoace.


În cadrul Adunării Generale de la Genova (Italia), din 6-8 mai 2011, am fost ales membru în Board-ul (Consiliul) European Humanist Federation care cuprinde peste 50 de organizații umaniste din 21 de țări. Fiind primul membru al Board-ului EHF din Estul Europei, atenția și interesul EHF vor crește pentru problemele care privesc secularismul și umanismul din această zonă a continentului.


De asemenea, Asociația Umanistă Română va fi gazda Adunărilor Generale ale International Humanist and Ethical Union și European Humanist Federation, în mai 2013, la București. Cu acel prilej vom invita personalități de anvergură mondială să conferențieze în România, printre acestea numărându-se Richard Dawkins, Daniel Dennett, Sam Harris, Michael Shermer, Anthony Grayling, PZ Myers șamd. Sperăm că vor răspunde afirmativ invitației noastre…


Un alt articol scris pe o temă complementară este aici.

PS: Protestez față de prezența unei reclame a firmei Roșia Montană Gold Corporation pe platforma Vox Publica

www.remuscernea.ro


preluat din:
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ce-inseamna-separarea-dintre-stat-si-biserica-si-de-ce-este-ea-importanta-pentru-democratie-62950.html
Sus In jos
Soimos
mantuitor de religie
mantuitor de religie
avatar

Numarul mesajelor : 7108
Varsta : 51
Localizare : pe drum
Puncte : 6685
Data de inscriere : 20/04/2008

MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Dum Mai 29, 2011 7:07 am

Cum este să stai sub bombardamentele NATO și de ce România greșește grav în privința Kosovo




Sunt sceptic că misionarii democrației ar trebui să fie bombele… Dimpotrivă, pledez pentru un efort care să vizeze o conștientizare de către oameni asupra necesității producerii unor schimbări chiar dacă acestea implică riscuri, precum în cazul unei revoluții. Modelul ideal, din această perspectivă, este cel al revoluțiilor anticomuniste din 1989 din centrul și estul Europei. În același timp, admit că pot apărea conflicte interne într-o țară de un dramatism și de o intensitate care nu pot lăsa comunitatea internațională indiferentă și că o intervenție, inclusiv militară, poate fi justificată.

Deciziile politice sunt luate însă, prin forța lucrurilor, în condiții dificile și punând în balanță, pe ambele talere, pierderi importante. De cele mai multe ori, nu este de ales dintre variante care aduce doar avantaje, ci dintre mai multe căi posibile care, toate, sacrifică oameni și valori.

De asemenea, deciziile politice nu sunt luate numai într-o logică a unei etici universaliste, ci, în primul rând, în virtutea unor interese parohiale. Politicienii diverselor țări urmăresc, în plan internațional, mai puțin „interesele umanității”, cât pe cele particulare ale statului lor. Desigur, există instituții internaționale, drept internațional, curți internaționale, drepturile omului, avem, așadar, repere care să pună relațiile dintre state într-un cadru care să nu fie, pe cât posibil, unul arbitrar. Cu toate acestea, nu avem o garanție că, spre exemplu, în cazul unor conflicte interne violente care merg până la epurări etnice, război civil, reprimarea violentă a unor demonstrații pașnice șamd, deciziile luate, de intervenție sau de non-intervenție internațională, vizează într-adevăr interesul victimelor acelui conflict și reprezintă o cale oportună și eficientă de rezolvare a respectivelor tensiuni.

Ordinea mondială este în continuă schimbare. Din fericire, ea este acum dominată preponderent de democrații. Nu vreau să îmi imaginez cum ar arăta aceasta dacă ar fi dominată de state ostile democrației. Oricum ar sta lucrurile, cei care pierd sunt, în primul rând, cei depășiți de evenimente și care au dificultăți să își ajusteze abordarea în funcție de ultimele evoluții și perspective nou apărute. Selecția naturală funcționează nu doar în biologie… Ești iute, flexibil și fructifici oportunitățile care apar, ai o șansă să mergi mai departe. Ești încremenit în vechile căi și obiceiuri, inclusiv mentale, chiar și când mediul din jurul tău s-a schimbat substanțial, atunci, cel mai probabil, pierzi…

Or, România pare blocată într-o logică depășită, tributară cadrului internațional de dinaintea intervențiilor NATO în Yugoslavia, Irak, Afganistan și Libia din ultimii 12 ani. Cum se și vede, poziția țării noastre denotă prea puțină raționalitate și prea puțin pragmatism, fiind una impulsivă și intransigentă. În loc ca România să minimizeze pierderile, sacrifică totul, în primul rând propriile interese, anulând orice potențial câștig. Închizând dialogul cu vecinii și cu partenerii din NATO, în primul rând Statele Unite, România nu ajută cu adevărat nici Serbia și nu face decât să se pună într-o poziție delicată în plan internațional.

Paralela pe care o face președintele Traian Băsescu între Transnistria și Kosovo este nejustificată și ilogică. Nejustificată pentru că Transnistria nu este recunoscută de nimeni, în timp ce Kosovo a fost recunoscută de cel puțin 75 de state, inclusiv marea majoritate a democrațiilor. Este ilogică pentru că, dacă s-ar fi putut face vreo paralelă între Kosovo și Transnistria, atunci ea ar fi trebuit făcută de Moldova care ar fi corespondentul Serbiei în discuția de față. Or, Moldova participă la summitul de la Varșovia și este foarte bucuroasă că are ocazia să dialogheze cu Barack Obama. Iar Slovacia care anunțase inițial că nu va participa, va fi reprezentată totuși de președinte, după negocieri duse cu Polonia.

Așadar explicația dată de președintele Traian Băsescu cu privire la neparticiparea lui este neconvingătoare. O consecință gravă este percepția internațională despre acest lucru. Spre exemplu, Valentin Stan semnala aseară, la emisiunea Conexiuni, faptul că absența lui Traian Băsescu de la Varșovia este corelată în presa americană cu temerile privind solicitările autonomiste ale comunității maghiare din România. Or, aceste temeri ar trebui afirmate sau negate explicit de către Palatul Cotroceni pentru a se limpezi situația. Ambiguitatea este cel mai rău lucru într-un astfel caz. Mai mult, o opinie a țării noastre în această privință, pentru a fi credibilă, nu ar trebui exprimată în acest mod ostil dialogului cu partenerii săi. Nu în ultimul rând, gestul lui Traian Băsescu sugerează că această problemă privind comunitatea maghiară din România și un presupus risc autonomist ar fi una gravă din moment ce se recurge la un astfel de boicot internațional.

Oricum, logica în care sunt înscriși partenerii noști din lumea civilizată este aceea a dialogului. Înlăturarea dialogului nu poate fi percepută decât drept un afront din partea unui partener (tot mai) greu de înțeles, precum România.

O dezbatere amplă privind legitimitatea unei intervenții internaționale într-un conflict armat intern a avut loc și cu prilejul războaielor din spațiul ex-yugoslav, mai ales în perioada bombardamentelor NATO asupra Serbiei, Muntenegrului și Kosovo-ului din 1999.

Preocupat fiind de drama spațiului ex-yugoslav din anii ’90 și de tema rezolvării prin măsuri pașnice sau prin violență a conflictelor dintre oameni, am decis atunci să asist pe viu la războiul declanșat atât de aproape de noi, pentru a încerca să înțeleg mai bine, dincolo de lecturi și de dezbateri la televizor, drama și tensiunea unui război. Astfel că, pentru câteva zile, am fost la Belgrad, în ciuda unor dificultăți majore și a riscurilor care trebuiau asumate. Acolo am întâlnit jurnaliști de un curaj extraordinar precum Mile Cărpenișan, Sorin Bogdan și George Roncea. Acelea au fost probabil cele mai intense zile din viața mea, egalate poate doar de zilele revoluției din decembrie 1989. A fost felul meu prin care mi-am exprimat solidaritatea cu victimele unei imense tragedii, fie ei sârbi sau albanezi.
La Belgrad am urmărit noaptea atacurile NATO de pe acoperișul hotelului Toplice, am putut vedea demnitatea cu care oamenii întâmpinau bombardamentele, am auzit noaptea urletele animalelor din oraș și de la grădina zoologică înainte de începerea atacurilor, am văzut în depărtare rafinaria lovită de la Novi Sad în flăcări înroșind cerul, am privit o rachetă Tomahawk îndreptându-se spre acoperișul hotelului nostru, am fost chiar bănuit că aș fi spion, pe fondul unei suspiciuni generalizate, suspiciune pe care o înțeleg foarte bine retrospectiv vorbind, și a Legii Marțiale care implica riscuri majore pentru oricine, dar în special vizitatori de genul meu sau al jurnaliștilor. Am scris un text pe baza jurnalului ținut în acele zile intitulat „Turist de război la Belgrad” apărut într-un volum colectiv de povestiri acum câțiva ani. Moartea prematură a lui Mile Cărpenișan a reprezentat un moment de consternare pentru toți cei care l-au cunoscut, urmărit și apreciat. Un om care își riscase viața cu curaj în mai multe zone de conflict și care își făcuse meseria cu profesionalism a dispărut, într-un mod tragic, din pricina unei complicații medicale într-o problemă altfel banală.
Trăim într-o lume plină de astfel de injusteți de destin care privesc indivizii, statele și umanitatea în ansamblul ei… Iluziile, dacă ni le facem cu privire la mersul lucrurilor, sunt contraproductive. Este necesar să acționăm cu luciditate și să facem în așa fel, atât cât ne stă în putință, să privilegiem, inclusiv prin deciziile noastre politice, viața, drepturile fundamentale, rezolvarea pașnică a diferendelor și democrația care dau o șansă maximizării libertăților noastre…

Vă prezint, mai jos, și poziția exprimată ieri printr-un comunicat de către Mișcarea Verzilor, cu privire la gafa monumentală comisă de președintele Traian Băsescu care a decis să boicoteze summitul de la Varșovia:

Miscarea Verzilor condamna boicotul la care a recurs presedintele Romaniei, Traian Basescu fata de Polonia, organizatoarea Summit-ului de la Varsovia, fata de statele participante si fata de presedintele SUA, Barack Obama, care este invitat

La cea de a 17-a reuniune a statelor central și est europene de la Varșovia, din 27-28 mai 2011, unde va fi prezent, ca invitat, și președintele Statelor Unite, Barack Obama, președintele României, Traian Băsescu, a refuzat să participe. Decizia de boicotare de a acestui summit de către țara noastră reprezintă un gest diplomatic regretabil care arată o dată în plus faptul că actuala conducere de la București tinde să excludă România, prin decizii politice nesăbuite, din familia statelor democratice aliate și partenere. Să ne amintim că România anunțase acum cca 6 luni, la îndemnul Chinei, și boicotarea ceremoniei de decernare a Premiului Nobel pentru Pace de la Oslo, decizie la care a revenit în ultimul moment. Acum câteva luni a sugerat și că va condiționa aderarea Croației la Uniunea Europeană de admiterea țării noastre în spațiul Schengen.

Logica boicotării summit-ului de la Varșovia este una a încetării brutale a dialogului cu vecinii și aliații noștri, inclusiv cu Statele Unite, și reprezintă o dovadă clară a plasării României pe o traiectorie diplomatică opusă interesului național.

Mișcarea Verzilor consideră că România comite o gafă diplomatică imensă prin neparticiparea la summit-ul de la Varșovia. Ar trebui utilizate în mod responsabil toate căile de dialog și cooperare cu statele din estul și centrul Europei.

România se numără printre ultimele democrații care nu recunosc independența Kosovo. Preocuparea țării noastre în privința Kosovo ar trebui să vizeze democratizarea acestui nou stat, recunoașterea și respectarea drepturilor minorității sârbe, a minorității Rroma și a altor minorități, reducerea criminalității și a traficului de ființe umane, protejarea patrimoniului cultural și religios, crearea unui spațiu regional de cooperare economică funcțional etc. România s-a implicat în războiul din 1999, acordând spațiul aerian pentru efectuarea unor bombardamente NATO. De asemenea, țara noastră a contribuit cu trupe de menținere a păcii în Kosovo. Efortul nostru alături de comunitatea internațională va trebui continuat, dar este foarte important ca România să se alăture democrațiilor care, în marea lor majoritate, au recunoscut deja Kosovo: Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania, Austria, Belgia, Olanda, Danemarca, Luxemburg, Norvegia, Suedia, Finlanda, Portugalia, Italia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Canada, Letonia, Estonia, Lituania, Elveția, Cehia, Croația, Slovenia, Japonia, Australia șamd. Până în acest moment 75 de state au recunoscut Kosovo. În 22 iulie 2010, Curtea Internațională de Justiție a decis că declarația de independență a Kosovo este legală.

Harta țărilor care recunosc independența Kosovo

(cu verde sunt statele care au recunoscut deja independența Kosovo)

Dintre țările membre ale UE doar Spania, Slovacia, Cipru și Grecia nu au recunoscut încă independența Kosovo. Printre țările care nu au recunoscut acest stat se numără Rusia, China, Serbia, Belarus, Ucraina, Mongolia, India șamd. Atitudinea României este însă cu atât mai gravă și mai inadecvată cu cât la Varșovia vor participa 17 șefi de state, inclusiv din partea unor state care nu recunosc independența Kosovo, precum Rusia sau Moldova.

Această atitudine de boicot nu este, așadar, una în măsură să pună România într-o postură și companie onorantă pe plan internațional. Țara noastră poate face, desigur, opinie separată în anumite chestiuni, dar este important să se exprime în cadrul reuniunilor de acest tip, nu să închidă dialogul prin neparticipare.

Decizia președintelui României de a boicota Summit-ul de la Varșovia nu face decât să marginalizeze și să izoleze o dată în plus țara noastră pe plan internațional.

București, 27 mai 2011

PS: Protestez față de prezența unei reclame a firmei Roșia Montană Gold Corporation pe platforma Vox Publica

www.remuscernea.ro

http://www.facebook.com/remus.cernea

www.miscareaverzilor.eu
Sus In jos
Black velvet
Arcas
Arcas
avatar

Numarul mesajelor : 896
Localizare : Pretutindeni
Puncte : 955
Data de inscriere : 27/03/2010

MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   Dum Mai 29, 2011 12:04 pm

Soimos a scris:
Sunt sceptic că misionarii democrației ar trebui să fie bombele…
Nu fi atat de sceptic, mai gandeste-te! Orice doctrina se foloseste de vorbe care-ti iau ochii pentru a nu mai fi atent la adevarata sa natura...

In religie ti se spune sa nu ucizi si sa-ti iubesti aproapele... dar, hop, apare Diavolul si toti trebuie sa lupte impotriva lui, sa-l urasca si sa ucida!

In democratie ti se spune ca este aparata libertatea oamenilor... dar, hop, apare ceva care ameninta democratia si... trebuie aruncate bombele!
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Sa-l cunoastem pe Remus Cernea   

Sus In jos
 
Sa-l cunoastem pe Remus Cernea
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Cruciada ptr dovedirea adevarului despre religie :: Istoria, Politica si Societatea, sub vremuri :: Politica :: Problemele Romaniei-
Mergi direct la: